POVESTEA UNEI CRIZE ECONOMICE

Povestea Rozatorului Sapator si a saculetilor de cereale

In Padurea Verde traia odata un personaj, Rozatorul Sapator, cum il chemau toti, expert ca nimeni altul in constructia vizuinelor.Intr-o zi veni la el un animal oarecare si il ruga:“Rozatorule, iti dau saculetul asta cu cereale, fa-mi si mie o vizuina.”Cereale ca acelea erau delicatesa in padure, rar gaseai asa ceva, iar Sapatorul nostru nu rontaia asemenea trufandale decit la zile mari.Cum vazu boabele, incepura sa-i sticleasca ochii, lua punga si pina a doua zi vizuina era gata. Odata ce o termina, se urca pe o buturuga deschise sacul, baga nasul in el, cu intentia sa se ghiftuiasca insa un gind, ce-i trecu prin cap, il opri: “Acum este vara” isi zise el, “Am ce sa maninc, peste tot este hrana. Ia hai sa pun saculetul deoparte pentru vremuri grele cu frig si zapada.”Tinu o vreme cerealele ascunse prin diverse tunele, tot de el mesterite, insa teama ca cineva ar putea sa i le fure crescu asa mult incit se hotari sa le dea in pastrare unei veverite care locuia intr-o scorbura mare, sus in una din ramurile groase ale unui arbore urias, unde putine animale s-ar fi incumetat sa urce.Facu Rozatorul un tirg cu Veverita si pina la urma aceasta se invoi sa aiba grija de grauntele sale.Peste o zi, maxim doua, la baza copacului unde isi avea culcusul, Veverita intilni un bursuc, entuziasmat la culme de vizuina pe care Rozatorul Sapator o construise pentru unul din animalele padurii in schimbul unui saculet de boabe, ce este drept din acelea trei nule - extra. Ar fi vrut si el sa aiba asa ceva insa Rozatorul nu era dispus sa-si toceasca gherutele daca nu primea o punga cu graunte gustoase, identic cum procedase cu primul sau client.Fara a se mai gindi mult, Veverita ii propuse un tirg Bursucului, in urma caruia, acesta se alese cu mult doritul saculet, si pleca intins, cu el in spinare, nemaioprindu-se decit in fata Sapatorului, care ii facu o vizuina pe cinste, lua grauntele si le dadu in pastrare Veveritei.Si uite asa, vara trecu si Rozatorul nu mai prididea cu sapatul galeriilor si incasatul platilor. Mesteri vizuine pentru multe din animalele padurii, ba la unele le construi si doua.Si cite planuri nu-si facu Sapatorul, pentru iarna ce se apropia cu pasi repezi. Cite vise nu-i trecura prin cap, va trai ca un rege, avea suficiente graunte cit sa iasa din anotimpul friguros, mincind zilnic, pe saturate, delicatesa care ii placea la maxim, fara a mai fi nevoit sa rontaie tot felul de radacini sau mai stiu eu ce hrana mizera ca in anii trecuti. Odata, intr-o iarna, s-a ales chiar cu scorbut si vai de lume cum a scapat de el, cu noroc mult, mincind lamii, partial stricate, aruncate, in apropierea intrarii galeriei sale, de persoane ramase inca neidentificate.Veni si timpul cind Sapatorul se hotari sa inceteze lucrul pe anul acela. Isi lua asadar in spate obisnuitul saculet, plata de la ultima vizuina terminata, si trecu cu el pe la baza copacului unde locuia Veverita, strigind de jos catre aceasta:“Vreau sa ma retrag la mine in galerie, sacul asta il duc direct acolo, pe urma revin sa-i iau pe ceilalti si sa ne socotim asa cum ne-am inteles la incheierea tirgului”Veverita ingaima ceva, de sus din arbore, se bilbii dar din locul unde era si in starea de multumire deplina in care se gasea, Sapatorul intelese ceva in genul:“Te astept bucuroasa Rozatorule. Cind te intorci, intra fara sa mai bati la usa.”Sosi, constructorul nostru la vizuina sa isi depozita cu grija boabele apetisante intr-un colt, dupa care reveni la copacul cel mare, urca spre scorbura si intra inauntru, numai ca, in loc de stiva cu saculeti pe care se astepta sa o admire, dadu de Veverita, alba ca varul, in mijlocul unei incaperi goale.“Unde sunt saculetii mei?” striga Sapatorul.“Iarta-ma Rozatorule, am gresit” zise veverita plingind.“Ce s-a intimplat? Explica! Foarte multe din animalele padurii mi-au dat cel putin o punga de cereale pe care, de fiecare data, am adus-o la tine. Padurea intreaga imi este martora ca am incasat numerosi saculeti. Ce ai facut cu ei? Unde au disparut?”Si uita asa, facu Rozatorul un scandal incit se adunara, in jurul arborelui, animalele de pe kilometrii intregi si care mai de care incepu sa emita pareri despre misterioasa disparitie a unei asa mari cantitati de cereale.
Tu ce crezi cititorule? Unde au disparut saculetii Rozatorului Sapator? De ce dupa o vara de munca s-a ales doar cu unul singur?

CE-TI DORESC EU TIE, DULCE ROMANIE?

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tara mea de glorii, tara mea de dor?
Bratele nervoase, arma de tarie,
La trecutu-ti mare, mare viitor!
Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul,
Daca fiii-ti mindri aste le nutresc;
Căci ramine stinca, desi moare valul,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Vis de razbunare negru ca mormintul
Spada ta de sânge dusman fumegind,
Si deasupra idrei fluture ca vintul
Visul tau de glorii falnic triumfind,
Spuna lumii large steaguri tricolore,
Spuna ce-i poporul mare, romanesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vilvoare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ingerul iubirii, ingerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surizind,
Ce pe Marte-n glorii să orbeasca-l face,
Când cu lampa-i zboara lumea luminind,
El pe sinu-ti vergin inca să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu il stringe-n brate, tu îi fă altare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tinara mireasa, mama cu amor!
Fiii tai traiasca numai în fratie
Ca a noptii stele, ca a zilei zori,
Viata în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tarie, suflet romanesc,
Vis de vitejie, fala si mindrie,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc!

Astazi, 15 ianuarie 2009, se implinesc 159 de ani de la nasterea marelui poet, prozator, jurnalist si economist, Mihai Eminescu. Mi-as fi dorit ca in presa de astazi sa fi aparut macar o articol pe prima pagina cu acest geniu nefericit al poporului roman, insa majoritatea publicatiilor au acordat mai multa importanta unor articole despre eleva porno, Magda Ciumac sau Elena Basescu. Am ramas cu un gust amar vazand ca la 159 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu nimeni nu-i mai acorda respectul si stima pe care o merita. Pacat...., pentru ca noi, majoritatea romanilor asa suntem..... uitam de marile valori ale culturii noastre si nu in ultimul rand de identitatea noastra. Acum promovam "VIP-uri" precum eleva porno, Tarky, Magda Ciumac, Tolea, Fernando de la Caransebes si altii. Eu cunosc o vorba spusa de Titu Maiorescu pe timpul "formelor fara fond": "Nivelul de cultura al unui popor este reflectat de ceea ce se intampla in societate". Adevarul este ca in prezent cam asta e nivelul culturii noastre: Eleva-porno, Tarky, Nikita, Monica Columbeanu etc. Nu vreau sa spun mai multe pentru ca nu are sens. In ritmul acesta o sa ne pierdem chiar si identitatea nationala. Un singur lucru doresc sa mai adaug, doua publicatii, una din Germania si alta din Franta au dedicat prima si a doua pagina, poetului roman Mihai Eminescu. Cred ca lucrul acesta spune multe! Asta este, copiii nostri vor invata despre Magda Ciumac si alte "vedete", in timp ce francezii si nemtii invata despre Mihai Eminescu.


Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoşani sau Ipoteşti - d. 15 iunie 1889, Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară drept cel mai important scriitor romantic din literatura română, fiind supranumit şi „luceafărul poeziei româneşti”.Eminescu a fost activ în societatea literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dãruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în sedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.